Mutrescu Tudor, b. 2002

     Unul dintre lucrurile care contează cel mai mult în biografii, pe lângă acea persoană ileismică /fantomă, în care vorbim despre noi la persoana a treia ca într-un paradox solomonic fals, este ce titlu ne punem singuri în fața propriului nume. Din păcate, pe de altă parte, (ș.a.m.d.) traiectoria mea nu include niciun "oferitor de titluri", respectiv niciun contact, de niciun fel, cu lumea academică a artelor din România. (spre diferență optimist-tragică de o mare parte din colegii mei de breaslă) 

     La fel, însă, ca o mare parte dintre colegii mei de breaslă, motivul pentru care fac ceea ce fac stă în frustrarea dăruită de timp din experiența mea de muncă în cultură - constanta xerocopiere blocată a modelelor de business, de infrastructură, de structură a acestor instituții culturale; i.f. xeroculturale - de la editurile cu care am interacționat în Suceava până la galeriile cu care am terminat de lucrat în Timișoara. 

     Din același motiv, sunt incă interesat de infrastructură culturală alternativă. E destul de vizibil și din activitatea mea curatorială, artistică, sau restul, din ce nu e chiar posibil de asociat cu un titlu, sau o categorie.

     Cred, de asemenea, că "Les Instituts" există în cultură fiindcă artiștii nu ar trebui să știe cum să facă marketing, comunicare, vânzări, social media management, panotare, mediere, arhivare, logistică etc.

     Cred că instituțiile există ca să medieze contactul dintre public și artă. A media nu înseamnă a manipula. A media nu înseamnă a profita. Medierea e o știință invizibilă, dar de bază în orice tip de design infrastructural din cultură. 

      De aici, poate că singurul titlu cu care mă identific măcar parțial din oferta culturală actuală și pe care sunt dispus să îl adaug singur înaintea numelui meu este cel de mediator.